Mierea de albine este prima substanță îndulcitoare folosită de om.
Există mărturii încă de la egipteni despre metodele de recoltare și folosire a mierii, metode îmbunătățite cu trecerea timpului.
Pentru început, albinele culeg nectarul din florile de salcâm, pe care apoi îl depun în timpul transportului în gușă.
Astfel, nectarul își schimbă consistența și structura. Odată ajunse la stup, albinele culegătoare sunt întâmpinate de albinele tinere, cele care se ocupă numai cu munci din interiorul stupului. Acestea preiau nectarul adus pentru a-l pune în celulele din fagure.
Nectarul nu rămâne într-o singură celulă. Alte albine tinere vin și îl mută din celulă în celulă, transportându-l în gușă.
Procesul de prefacere este îndelungat, însă astfel se obține mierea.
Atunci când albinele încep să căpăcească celulele, știm că procesul de transformare a nectarului în miere este aproape gata și putem recolta mierea.
