Mierea nu o fac apicultorii, o fac albinele. Ele adună nectarul florilor sau secrețiile dulci de pe frunze, îl transformă în stup și îl păstrează în faguri pentru iarnă. Noi avem grijă de familii și extragem, la sfârșit de sezon, partea care le este în plus.
De aceea nu există o singură miere, ci multe. Depinde ce a înflorit în jurul stupinei, cât a ținut înflorirea și cum a fost vremea în acele zile. Mai jos îți spunem cum se împart tipurile de miere, prin ce diferă la culoare, gust și cristalizare, și care ți se potrivește după ce vrei să faci cu ea.
Prima împărțire: miere de flori și miere de mană
Mierea de flori vine din nectarul florilor. Dacă albinele au cules în cea mai mare parte dintr-o singură specie, este monofloră — salcâm, rapiță, floarea-soarelui, tei. Dacă au cules din mai multe flori care înfloresc în același timp și niciuna nu domină, este polifloră.
Mierea de mană nu vine din flori. Albinele o adună din secrețiile dulci pe care le găsesc pe părțile verzi ale plantelor. Este atât de diferită, încât legislația europeană o deosebește de mierea de flori printr-o măsurătoare: conductivitatea electrică, care la mană trebuie să fie de cel puțin 0,8 mS/cm.
De ce nu seamănă mierile între ele
Fiecare plantă dă un nectar cu altă compoziție. Pentru cine mănâncă mierea, diferența cea mai importantă este raportul dintre cele două zaharuri principale: fructoza și glucoza.
Glucoza este cea care cristalizează. O miere cu multă glucoză se zaharisește repede, iar una cu multă fructoză rămâne lichidă mult timp. De aici pornesc aproape toate diferențele pe care le vezi în borcan: de ce rapița se întărește în câteva zile, iar salcâmul stă lichid un an.
Tipuri de miere după culoare
Culoarea o dau florile din care a fost adunată, iar în general cu cât mierea este mai închisă, cu atât are un gust mai puternic. De la cea mai deschisă la cea mai închisă, mierile pe care le facem arată cam așa:
| Sortiment | Culoare | Gust |
|---|---|---|
| Salcâm | aproape transparentă, galben foarte pal | delicat, floral |
| Rapiță | albă spre crem după ce cristalizează | blând, dulce |
| Polifloră | galben-auriu, variază de la an la an | echilibrat |
| Floarea-soarelui | galben-aprins, portocaliu | fructat, ușor acrișor |
| Mană | maro închis, aproape neagră | lemnos, mai puțin dulce |
Tipuri de miere după textură
Lichidă — proaspăt extrasă, sau un sortiment cu multă fructoză, cum este salcâmul.
Cristalizată — s-a întărit natural, cu cristale care se simt pe limbă. Floarea-soarelui face cristale mai mari și mai tari.
Cremoasă — a cristalizat în cristale atât de fine încât se întinde ca o cremă. Rapița face asta singură, fără nicio prelucrare.
Toate trei sunt stări naturale ale aceleiași mieri. Niciuna nu înseamnă că s-a stricat.
Sortimentele noastre, pe rând
Miere de salcâm
Cea mai deschisă la culoare dintre toate, aproape transparentă, cu o aromă fină, florală. Are și cea mai multă fructoză: în mierile de salcâm din România analizate la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava s-au găsit, în medie, circa 45 de grame de fructoză la 26 de grame de glucoză, la suta de grame de miere. De aceea rămâne lichidă luni întregi.
Este mai scumpă decât celelalte dintr-un motiv simplu: salcâmul înflorește puțin, iar albinele culeg bine doar dacă vremea este caldă exact în acele zile. Într-un studiu din Ungaria, făcut pe stupi așezați la salcâm, creșterea în greutate a stupilor pe durata înfloririi a variat între aproximativ 9 și 80 de kilograme, iar factorul care a contat cel mai mult a fost temperatura. La noi este la fel: în unii ani avem mai mult, în alții mai puțin.
Miere de rapiță
Primul cules al anului, în mai. Rapița are mai multă glucoză decât fructoză, în jur de 40 de grame de glucoză la 38 de grame de fructoză, după fișele de referință pentru mierile europene. De aceea cristalizează foarte repede, uneori în câteva zile de la extracție, în cristale atât de fine încât devine o cremă albă, ușor de întins.
Dacă primești un borcan de rapiță alb și cremos, nu este nimic în neregulă. Așa arată mierea de rapiță.
Miere de rapiță cu salcâm
În unii ani, rapița și salcâmul înfloresc în același timp, iar albinele le adună împreună. Amestecul îl fac ele, în stup, nu noi. Gustul și felul în care cristalizează depind de cât a dat fiecare floare în anul respectiv.
Vezi mierea de rapiță cu salcâm
Miere polifloră
Se face în iunie, din florile de câmp care înfloresc în același timp. Nicio floare nu domină, așa că polifloră nu este la fel de la un an la altul: culoarea și aroma depind de ce a înflorit mai mult. De obicei cristalizează destul de repede, pentru că în mierile poliflore românești analizate glucoza și fructoza au ieșit aproape la egalitate.
Este mierea de toate zilele: merge în ceai, pe pâine și în prăjituri.
Miere de floarea-soarelui
Culoare galben-aprins și un gust fructat, puțin acrișor, care o deosebește de celelalte. Cristalizează repede, iar cristalele ei sunt mai tari decât la rapiță. Cu ea se încheie sezonul, la sfârșitul verii.
Vezi mierea de floarea-soarelui
Miere de mană
Mult mai închisă la culoare decât mierile de flori, cu un gust lemnos și mai puțin dulce decât salcâmul. Mierile închise la culoare conțin, în general, mai mulți compuși fenolici, de la care vin culoarea și gustul mai intens.
Nu o avem în fiecare an, iar recolta este mică.
Alte tipuri pe care le întâlnești
Mierea de tei este poate cea mai cunoscută monofloră din România după salcâm. Are culoare galben-verzuie și o aromă puternică, ușor mentolată. Noi nu o avem, pentru că teiul nu crește în jurul stupinei noastre din lunca Dunării.
Mai găsești, după zonă, miere de zmeură, de coriandru, de facelia sau de castan. Toate sunt monoflore și urmează aceleași reguli: culoarea și gustul vin de la floare, iar viteza de cristalizare de la raportul dintre glucoză și fructoză.
Care este cea mai bună miere?
Este întrebarea pe care o primim cel mai des, iar răspunsul cinstit este că nu există una singură. Toate sunt miere crudă, neîncălzită, fără nimic adăugat. Diferă gustul, culoarea și la ce se potrivesc mai bine. Cea mai bună este cea care ți se potrivește ție, nu neapărat cea mai scumpă.
| Dacă vrei… | Alege |
|---|---|
| o miere care rămâne lichidă mult timp | salcâm |
| o miere de întins pe pâine | rapiță, floarea-soarelui |
| gust delicat, pentru cine nu prea mănâncă miere | salcâm, rapiță |
| gust puternic, mai puțin dulce | mană, floarea-soarelui |
| o miere bună la toate | polifloră |
| gust blând, pentru copii (vezi mai jos) | salcâm, rapiță |
Un lucru important despre copii: până la vârsta de 12 luni nu li se dă deloc miere, nici în mâncare, nici în apă, din cauza riscului de botulism la sugari. Iar până la 2 ani, pediatrii europeni recomandă ca cei mici să primească cât mai puțin zahăr de orice fel, iar mierea intră și ea în această categorie.
Care miere nu se zaharisește?
Orice miere naturală se poate zaharisi, unele mai repede, altele mai încet. Salcâmul rămâne cel mai mult timp lichid, iar rapița și floarea-soarelui se întăresc cel mai repede. Zaharisirea nu înseamnă că mierea s-a stricat sau că i s-a adăugat ceva. Am explicat pe larg de ce se întâmplă în De ce se zaharisește mierea naturală.
Un reper practic: mierea cristalizează cel mai repede în jur de 13–15 °C, adică exact temperatura unei cămări sau a unui dulap răcoros. Dacă o vrei din nou lichidă, pune borcanul în apă caldă, nu fierbinte, fără să treci de 40 °C.
Cum se folosește și cum se păstrează
Nu pune mierea în ceaiul clocotit. Cu cât o încălzești mai tare și mai mult timp, cu atât scade activitatea enzimelor din ea. Lasă ceaiul să se răcească până îl poți bea, apoi adaugă mierea. Din același motiv nu o încălzim nici noi, nici la extracție, nici la îmbuteliere. Am scris pe larg despre asta în Ceai cu miere: când o adaugi și ce sortiment alegi.
Păstreaz-o bine închisă, la întuneric și la răcoare. Nu are nevoie de frigider. Ținută închisă, mierea nu se alterează, dar la căldură, în timp, pierde din aromă și din enzime.
Dacă nu știi de unde să începi
Ia două borcane diferite, de exemplu un salcâm și o rapiță, și gustă-le una lângă alta. În câteva zile îți dai seama ce îți place. Transportul costă la fel pentru un borcan sau pentru mai multe, așa că merită să iei mai multe odată.
Livrăm prin curier în toată țara, cu plata la livrare sau cu cardul, iar în București poți ridica personal comanda. În unii ani avem toate sortimentele, în alții mai puține, după cum a fost vremea. Ce vezi acum pe site este ce au adus albinele anul acesta.
Surse: Persano Oddo L., Piro R. (2004), Main European unifloral honeys: descriptive sheets, Apidologie 35(Suppl. 1) — apidologie.org
Oroian M. și colab. (2017), Authentication of Romanian honeys based on physicochemical properties, texture and chemometric, Journal of Food Science and Technology 54(13) — PMC
Bertoncelj J. și colab. (2007), Evaluation of the phenolic content, antioxidant activity and colour of Slovenian honey, Food Chemistry 105(2)
Ilyés-Vincze C. și colab. (2025), ARIMAX modeling of hive weight dynamics using meteorological factors during Robinia pseudoacacia blooming, Atmosphere 16(8) — MDPI
Kędzierska-Matysek M. și colab. (2016), Characterisation of viscosity, colour, 5-hydroxymethylfurfural content and diastase activity in raw rape honey, Journal of Food Science and Technology 53(4) — doi.org/10.1007/s13197-016-2194-z
Directiva 2001/110/CE a Consiliului privind mierea, anexele I și II — EUR-Lex
CDC, Foods and Drinks to Avoid or Limit (mierea la sugari) — cdc.gov
ESPGHAN Committee on Nutrition (2017), Sugar in Infants, Children and Adolescents, Journal of Pediatric Gastroenterology and Nutrition 65(6) — espghan.org